Relaţii Publice în Transilvania

     Banalul, o problemă de PR?

Specialist în opinii, pareri, credinţe personale şi PR

Având în vedere statutul meu de “now I’m working as PR”, trebuie să precizez că aşteptarile mele au fost plăcut surprinse. Scriu doar câteva impresii personale pentru că n-am încă experienţa necesară să vin cu păreri fondate pe argumente solide. Mai întâi, a lucra în Public Relations nu înseamnă doar poveştile pe care le citeşti drăguţ în cărţile de specialitate, asta pentru că în viaţă nu-i totul aşa de roz. Totuşi au şi cărţile rolul lor pentru că fără ele n-aş fi priceput mai nimic. E clar că teoria e fundaţia acestei profesii, dar succesul sau reuşita într-un domeniu atât de complex pecum cel al relaţiilor publice depinde de n+1 factori care se schimbă în fiecare clipă, într-un ritm cel puţin echivalent cu ritmul dezvoltării noilor mijloace de comunicare. Dar partea bună, la care nu mă aşteptam, şi care vine să se dezbrace de secrete, e că nu credeam că un job poate să îţi creeze o stare de bine şi că poate să te facă fericit. (asta în cazul în care de mult timp visai la acel job fără să ai însă aşteptări prea mari)

Partea de nou, la care ar fi trebuit să mă aştept şi pe care înainte de a fi un om în slujba relaţiilor publice, am ignorat-o, cred din prea mult entuziasm, e că PR-ul nu e un simplu job, e un mod de a trăi. Dacă înainte eram meticuloasă, acum aproape duc totul al extrem. Nici hainele nu’mi permit să le ma las în dezordine. Dar odata cu venirea în viaţa mea a relaţiilor publice totul e mai ordonat, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Şi, cel mai ciudat, îţi dai seama că a cunoaşte oameni înseamnă mai mult decât a şti cum să realizezi o strategie de PR. Pentru că pe aceasta o poţi învăţa din cărţi, dar pe un om nu-l poţi cunoaşte decât prin acumularea unei anumite experienţe de viaţă. Prin urmare lucruri simple îţi sunt adesea de folos, chiar şi într-un domeniu cu atâtea pretenţii precum cel al relaţiilor publice.

Există un truc , destul de comun, care funcţionează întotdeauna: faptul că ignorăm ceea ce e simplu tocmai pentru că pare mult prea banal. Dar aici intervine PR-ul şi face întocmai ce trebuie: transformă banalul în senzaţional.

Andreea Coţop

PR Account Executive

“Peste 19500 de agenţi economici au cont la Trezoreria Cluj. Bancă mare, amplasată decent în spatele unui select shopping center (nici o legatură între ele – cel puţin nu una de care să ştiu).
Ajungi să-ţi faci cont aici când lucrezi cu instituţiile bugetare (ei fiind clienţii tăi). Domnisoare şi doamne care au lepădat mina acră de tip „eu stiu, tu taci”. Din păcate clienţi nu totdeauna dispuşi să citească pereţi de pagini listate la imprimantă (A4 landscape) despre ce ar trebui să faci. Şi aşa apare primul meu of. N-am găsit un site al acestei instituţii care să ma îndrume spre informaţia de care aveam nevoie: ce acte îmi trebuie dacă vreau să deschid un cont aici? Câteva informaţii parţiale pe un site din Mureş, câteva păreri pe forumuri ale contabililor. Am făcut rezumat şi am luat tot ce scria acolo că ar putea fi necesar.
Bobârnacul a venit acolo după prima propoziţie. „Da’ încheierea aţi adus-o?” Sfatul meu devine asadar : să mergem la Trezo cu toate actele. Ceea ce am şi făcut.

Studiul de caz precedent se vrea o subliniere a importanţei comunicării cu toate segmentele de public şi mai ales cu clienţii direcţi. E oare aşa de greu de făcut un web-site sau el există şi eu nu ştiu să-l găsesc? E oare chiar atât de scump să tipăreşti nişte fluturaşi informativi? În mod cert nu cred că vreun client avea timp să citească toţi pereţii acoperiţi de informaţii la caractere de 24, ca să găsească ceea ce era necesar. Dovadă că toţi întrebau cam aceleaşi lucruri. Şi mi-e clar de ce personalul devine ţâfnos. Oare domnii directori ştiu că imaginea şi comunicarea trebuie să înceapă în procesul de management? Că dacă implementează instrumente corecte şi complete de comunicare munca lor şi a subalternilor devine o plăcere, clienţii sunt mulţumiţi şi vor consuma mai mult. Chiar şi servicii Trezo. Că doar tot bancă e până la urmă.

Dan Vladea
Managing Partner
D’Avantage Consul

Există instrumente și strategii complexe pentru a construi o relație confortabilă între mass-media și PR. Dintre cele mai folosite mijloace, amintesc comunicatul de presă, conferința de presă, cocktail-urile, evenimentele – oportunități de a cunoaște jurnalilștii și a trece dincolo de relația pe care o ai cu ei prin telefon, e-mail sau messenger. Am ajuns la o concluzie foarte tristă zilele acestea: agențiile de public relations din Cluj-Napoca trimit foarte rar comunicate de presă sau chiar nu mai trimit deloc în timp de instituțiile publice folosesc comunicatele de presă o dată la doua zile. Înștiintarea cetățenilor prin media denotă interes pentru viața publică și de ce nu dovada faptului că își fac activitatea într-un mod exemplar, dar despre acest subiect cu altă ocazie.

Mă gândeam la un anume comunicat de presă, și anume acel axat pe sectorul profit – business. De ce nu se mai trimit asemenea comunicate? Pentru că firma de PR consideră că o promovare mai agresivă se poate face prin alte canale și intrumente. În plus, dacă ești o agenție full-service atunci de ce să lași clientul să se orienteze spre comunicate de presă, intrument destul de ieftin, când îl poți ajuta să se orienteze spre advertising, un serviciul mult mai palpabil, mult mai rapid și mai scump.

Dezavantagele se resimt la costuri, desigur un client răbdător și open-minded, o să înțeleagă că apariția sa în presă nu o să debuteze cu primul comunicat. Relația cu mass-media se construiește în timpl, necesită răbdare, contacte personale etc. Există responsabilități de ambele părți, dar dacă și jurnalistul și pr-istul își respectă responsabilitățile și promisiunile, nu ar trebui să apară probleme.
Mai există jurnaliști care consideră foarte utile comunicatele de presă, chiar dacă din când se plâng de aglomerarea căsuței de e-mail sau că nu au timp să le citească.

Am găsit o părere despre această căsnicie ce poate fi una fericită aici și un articol despre relația PR-mass-media în revista Eva Așadar, revenind la subiect, eu încă cred în utilitatea comunicatului de presă. Și în cazul în care nu am găsit argumente îndeajuns pentru a scrie comunicate de presă vă recomand un articol apărut pe Wall-Street.ro

Andrei Petrescu
PR Account Executive
D’Avantage Consult